SOLVÉNȚĂ s. f. solvabilitate. (< germ. Solvenz) Vezi definitia »

STRĂ- Element de compunere care formează substantive sau adjective care arată vechimea, originea îndepărtată, depărtarea etc., verbe care arată intensificarea acțiunii exprimate de verbul de bază sau verbe care arată că acțiunea indică pătrunderea dintr-o parte în alta sau trecerea printr-un spațiu. – Lat. extra. Vezi definitia »

BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv. și arh.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. ext. carte tipărită cu litere chirilice. – Slav (v. sl. azŭbukovĩno). Vezi definitia »

TÓCMĂ, tocme, s. f. (Reg.) Tocmeală. – Din tocmi. Vezi definitia »

BIÉLĂ s.f. Organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în altă formă. [Pron. bi-e-. / < fr. bielle]. Vezi definitia »