TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță. Vezi definitia »

CORPOLÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi corpolent. – Din fr. corpulence. Vezi definitia »

gîrlíță (-țe), s. f. – 1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”. Vezi definitia »

ARIBOFLAVINÓZĂ s. f. boală, provocată de lipsa ribofla-vinei din alimentație. (< fr. ariboflavinose) Vezi definitia »

ALBORÁDĂ s.f. Cântare executată în onoarea și sub fereastra cuiva în zori de zi; albadă. [Pl. -de. / < sp. alborada, cf. lat. alba – zori de zi]. Vezi definitia »