SINCRÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre fapte, fenomene; op. diacronic) Care există sau se întâmplă în același timp; simultan. 2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute în același timp. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evoluție; static, neistoric. 4. (Despre două ceasornice) Care arată simultan timpuri egale. [< fr. synchronique, cf. gr. syn – cu, chronos – timp]. Vezi definitia »

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic. Vezi definitia »

ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. [Cf. fr. aristocratique, it. aristocratico]. Vezi definitia »

sfic s.n. (reg.) 1. sfichiuială, biciuire, plesnire. 2. rafală de ploaie sau de ninsoare. 3. loc expus vântului. Vezi definitia »

METATORÁCIC, -Ă adj. al metatoraxului. (< fr. métathoracique) Vezi definitia »