TOREÚTICĂ s.f. Meșteșugul cizelării lemnului, a aurului și a fildeșului sau a metalelor; (p. restr.) arta sculpturii în bronz. ♦ Totalitatea obiectelor de podoabă specifice unui popor. [Pron. -re-u-, gen. -cii. / < fr. toreutique]. Vezi definitia »

GERMOPLÁSMĂ s. f. plasmă germinativă. (< engl. germoplasm) Vezi definitia »

RÍNĂ, rine, s. f. Jgheab prin care metalele și aliajele topite se scurg din cuptoare în oalele de turnare sau de transport. – Din germ. Rinne. Vezi definitia »

CATẤRCĂ, catârce, s. f. Femela catârului. – Catâr + suf. -că. Vezi definitia »

BÎRNĂ (‹ sl.) s. f. 1. Grindă de lemn, obținută de obicei prin cioplirea cu barda a unui trunchi de arbore. 2. Unealtă pentru restabilirea secțiunii circulare a unor burlane ovalizate la sonde. 3. Aparat de gimnastică format dintr-o grindă de lemn lungă de 5 m și lată de 10 cm, dispusă orizontal la 1,20 m deasupra solului și pe care se fac exerciții de echilibru. Vezi definitia »