BORNÉU, bornee, s. n. (Reg. înv.) Raniță. – Din magh. borju. Vezi definitia »

MONOCLAMIDÉU, -ÉE I. adj. (despre flori) cu un singur înveliș. II. s. n. pl. plante dicotiledonate anemofile, cu flori monoclamidee. (< fr. monochlmaydé/s/) Vezi definitia »

FOTORELÉU s. n. dispozitiv electronic care închide un circuit sub acțiunea luminii. (< foto¹- + releu) Vezi definitia »

CONTRAPLONJÉU s. n. filmare dirijată de jos în sus, care creează un sentiment de forță, de înălțare. (< fr. contre-plongée) Vezi definitia »

sméu (-éi), s. m. – 1. (Înv.) Șarpe. – 2. (Înv.) Dragon. – 3. Căpcăun, monstru din mitologia populară. – 4. Boală atribuită intervenției unui duh rău care persecută femeile. – 5. (S. n.) Cometă, jucărie de hîrtie. – Var. zmeu, smău, zmău și der. – Mr., megl. zmeu. Sl. zmiĭ „balaur” (Miklosich, Lexicon, 230; Cihac, II, 474; Conev 106; cf. Byck-Graur 21), cf. bg. zmĕi, zmija, sb., cr. zmaj. – Der. smeoaică, s. f. (căpcăună; somnoroasă, Laserpitium latifolium); smeoaie, s. f. (căpcăună; plantă, Libanotis montana), în Trans. și Olt.; smeesc, adj. (de căpcăun); smeios, adj. (năvalnic, violent). Vezi definitia »