STAROSTÉSC adj. v. ORT¹. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vătășesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Țara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. [DEX '98] Vezi definitia »

părălésc, -eáscă, adj. (reg.) care se face în bani, în numerar. Vezi definitia »

NOVĂCÉSC, -EÁSCĂ, novăcești, adj. (Pop.) Care aparține novacilor, care se referă la novaci; de uriaș, de voinic. – Novac + suf. -esc. Vezi definitia »

DONJUANÉSC, -Ă adj. Cu caracter de donjuanism; de donjuan, de seducător. [Pron. -ju-a-. / < fr. donjuanesque]. Vezi definitia »

MEȘTEȘUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc. Vezi definitia »