OCEÁN s.n. Întindere vastă de apă sărată care acoperă suprafețele dintre continente. ◊ Ocean planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. ♦ (Fig.) Întindere nemărginită. // (În forma oceano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ocean”. [Pron. o-cean, pl. -ne, -nuri. / cf. fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos]. Vezi definitia »

TARACÁN, taracani, s. m. (Reg.) Gândac. – Din rus. tarakan. Vezi definitia »

ACVITANIÁN, -Ă, acvitanieni, -e, subst., adj. (Geol.) 1. Subst. Ultimul etaj al oligocenului, considerat și primul etaj al miocenului. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile acvitanianului (1), care aparține acvitanianului. [Pr.: -ni-an] – Din fr. aquitanien. Vezi definitia »

CAPUDÁN s. m. (Turcism înv.; în expr.) Capudan-pașa = comandant al flotei turcești. – Din tc. kapudan (lit. kaptan). Vezi definitia »

TRIPLÁN adj., s.n. (Avion) cu trei rânduri de aripi. [< fr. triplan]. Vezi definitia »