mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele Vezi definitia »

DÚZĂ s.f. 1. Ajutaj. ♦ Piesă masivă de oțel, folosită pentru reducerea presiunii fluidului care erupe din sondă. 2. Piesă cu mai multe orificii prin care se trage mătasea în fire. [< germ. Düse]. Vezi definitia »

múșiță (múșițe), s. f. – 1. (Înv.) Țînțar, muscă mică. – 2. Ouă de muscă. – Mr. múșiță, megl. mușiță. Sl. myšĭca (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 206), cf. bg., sb., cr. mušica (Conev 52). – Var. mușină, s. f. (țînțar; ouă de muscă), prin încrucișare cu mușină, mișină, s. f. (furnicare, mișunare). Vezi definitia »

columbácă s. f. – Varietate de viespe, Simulia Columbacensis. De la Golubac, localitate din Serbia, în rom. Columbaci. Vezi definitia »

DEFICIÉNȚĂ s. f. lipsă, greșeală, scădere. ◊ defect psihic sau fizic. (< fr. déficience, lat. deficientia) Vezi definitia »