CONCORDÁNT, -Ă adj. Care concordă. ◊ Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid integral sau parțial; (geol.) strate concordante = strate dispuse paralel unele peste altele. [< fr. concordant, it. concordante]. Vezi definitia »

Cuvânt de origine chinezească 茶, se pronunță cha. Prezent în alte limbi precum în franceză the, engleză tea, rus ceai (чай). Vezi definitia »

FLAGRÁNT, -Ă adj. evident, izbitor. ♦ ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans) Vezi definitia »

ARDÉNT, -Ă adj. 1. (Rar) Înflăcărat, înfocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde]. Vezi definitia »

EȘAPAMÉNT s. n. dispozitiv pentru evacuarea gazelor arse într-un motor cu ardere internă. (< fr. échappement) Vezi definitia »