Definita cuvantului năimitor
NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu năimitor
COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + suf. -tor. Vezi definitia »
INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugat în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen. un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur. Vezi definitia »
AJUSTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în operații de ajustare a diferitelor piese. [Cf. fr. ajusteur]. Vezi definitia »
BĂNICIOR, băniciori, s.m. (Reg. din Gorj) Măsură de capacitate pentru cereale echivalentă cu o Vezi definitia »
DECLANȘÓR s. n. declanșator (II). (< fr. déclencheur) Vezi definitia »