SAXÓN, -Ă, saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Saxonii sau care era originară de acolo; (la m. pl.) uniune de triburi germane care locuia în vechea Saxonie. 2. Adj. Care aparține vechii Saxonii sau Saxonilor (1), privitor la Saxonia sau la saxoni, originar din Saxonia. – Din fr. saxon. Vezi definitia »

RADIOSIMPOZIÓN, radiosimpozioane, s. n. Simpozion (2) prezentat la radio². [Pr.: -di-o-sim-po-zi-on] – Radio² + simpozion. Vezi definitia »

DECATRÓN, decatroane, s. n. Tub cu descărcare electrică în gaze, utilizat în tehnica calculatoarelor electronice, în tehnica nucleară, a dispozitivelor de comunicație și de comandă etc. ca dispozitiv de comandă. – Din fr. décatron. Vezi definitia »

BABELON, Ernest (1854-1924), arheolog și numismat francez. Prof. la Collège de France. Specialist în numismatica greco-romană („Descriere istorică și cronologică a monedelor din timpul republicii romane”, „Tratat de numismatică greacă și romană”). M. de onoare al Acad. Române (1914). Vezi definitia »

ECTROPIÓN s. n. 1. eversiune a unei mucoase. 2. întoarcere a pleoapelor în afară, din cauza unei conjunctivite granuloase. (< fr. ectropion, gr. ektropion) Vezi definitia »