PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. Vezi definitia »

BAROÁNĂ, baroane, s. f. Baroneasă. – Din baron. Cf. fr. baronne. Vezi definitia »

sorbăcăiálă, s.f. (reg.) sorbitură. Vezi definitia »

născálă, născále, s.f. (reg.) pom fructifer denumit și moșmon. Vezi definitia »

sorúcă, sorúci, s.f. (reg.) 1. surioară. 2. prietenă, tovarășă. Vezi definitia »