VESTÁLĂ, vestale, s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; p. ext. (azi livr.) femeie virtuoasă. – Din fr. vestale, lat. vestalis. Vezi definitia »

UVEÍTĂ s.f. Inflamație a uveei. [Pron. -ve-i-. / < fr. uvéite]. Vezi definitia »

BUFONÁDĂ (‹ it.) s. f. 1. Reprezentație scenică, farsă, în care rîsul provine dintr-o intrigă de situații. 2. Gest sau vorbă specifică bufonului. 3. Operă bufă sau comică. Vezi definitia »

VIZIÉRĂ, viziere, s. f. 1. Partea de dinainte, mobilă, a coifului, care putea fi coborâtă ca să acopere obrazul și să-i ferească de lovituri. ♦ Cozoroc. 2. Vizetă, vizor. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. visière. Vezi definitia »

SĂRICÍCĂ, săricele, s. f. 1. Diminutiv al lui sare. 2. Arsenic, șoricioaică. 3. Sare de lămâie. 4. Plantă erbacee cu frunze spinoase, cu flori verzui, alburii sau roșietice; ciurlan (Salsola kali). – Sare + suf. -icică. Vezi definitia »