OXÍD s.m. Compus al oxigenului cu un corp simplu. ◊ Oxid de calciu = var nestins; oxid de carbon = Gaz toxic, incolor și inodor care ia naștere din arderile incomplete ale cărbunilor. // (În forma oxido-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) oxidare”, „oxid”. [< fr. oxyde]. Vezi definitia »

ELICOÍD s.n. 1. Curbă generată de învârtirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. 2. Suprafață care conține tangentele la o elice. [Pron. -co-id, pl. -de. / cf. fr. hélicoïde, gr. helix – spirală, eidos – formă]. Vezi definitia »

TRICUSPÍD, -Ă I. adj. cu trei vârfuri. ♦ valvulă ~ă = valvulă în partea dreaptă a inimii, la orificiul auriculo-ventricular. II. s. n. măsea cu trei rădăcini. (< fr. tricuspide) Vezi definitia »

FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida]. Vezi definitia »

SUPRAFLUÍD, -Ă adj. (despre heliu) în stare de suprafluiditate. (după fr. surfluide) Vezi definitia »