destúl adv. – 1. Suficient, de ajuns, în cantitate îndestulătoare. – 2. (Interj.) Ajunge!, gata!, încetează! – 3. (Adj.) Care este atît cît trebuie. De la sătul, cu prep. de (Pușcariu 1531; Tiktin; Candrea), cf. de ajuns. – Der. îndestula (var. destula, (în)destuli), vb. (a da suficient; a satisface, a mulțumi, a sătura); îndestulător, adj. (suficient, abundent); neîndestulat, adj. (nemulțumit); neîndestulător, adj. (insuficient). Din rom. provine bg. destur. Vezi definitia »

MUL s.m. (Rar) Catâr. [< lat. mulus]. Vezi definitia »

MUL³ subst. v. mulă. Vezi definitia »

antonimul lui brav Vezi definitia »

Cuvântul filosofie este un cuvânt compus din filo care are întelesul de iubitor , si sofia care înseamna întelepciune deci filosofia înseamna iubitor de întelepciune. Se pare ca zofia, contrar întelepciunii, înseamna nebunie, ceiace ar schimba complet sensul cuvântului. Va semnalez aceasta aminindu-mi de cele ce ne spunea profesorul nostru de latina de la Sf.Sava acum vre-o 65 de ani. Ramâne sa verificati Dvs. cele de mai sus si eventual sa-mi comunicati si mie concluziile Dvs. Constantin Halchini, ing.(halchini[at]videotron.ca) Vezi definitia »