STOECHIOMETRÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții. [Pr.: -chi-o-. – Var.: stoichiometríe s. f.] – Din fr. stoechiométrie. Vezi definitia »

MUZEOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu descrierea și cu istoria muzeelor, cu metodica clasării, conservării și prezentării obiectelor dintr-un muzeu. ♦ Studiu asupra colecțiilor din muzee. [Pron. -ze-o-, gen. -iei. / < fr. muséographie, germ. Museographie]. Vezi definitia »

DIMERLÍE, dimerlii, s. f. (Reg.) Baniță (pentru cereale). [Var.: dimirlíe s. f.] – Cf. tc. demirli „de fier”. Vezi definitia »

TIPOLITOGRAFÍE s.f. Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întâi pe hârtie și apoi pe piatră litografică sau placă de metal. [Gen. -iei. / < fr. typolithographie]. Vezi definitia »

IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [Var.: irupțiúne s. f.] – Din fr. irruption, lat. irruptio. Vezi definitia »