SPALIÉR, spaliere, s. n. 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse, orizontal și paralel, fire de sârma zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om. 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un fel de perete de verdeață de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un asemenea perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă, fixat de perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier. Vezi definitia »

AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérifère. Vezi definitia »

BAER, Legea lui ~, teorie care atribuie abaterea apelor curgătoare (spre malul drept în emisfera nordică și spre malul stîng în cea sudică) mișcării de rotație a Pămîntului (forța Coriolis). Vezi definitia »

CERIFÉR¹, -Ă adj. Care produce ceară. [< fr. cérifère, cf. lat. cera – ceară, ferre – a purta]. Vezi definitia »

DICASTÉR, dicastere, s.n. Fiecare din organismele (congregații, tribunale, oficii) din care este alcătuită curia romană. [v. curie (2) în DEX '98 sau (3) în NODEX] (<fr. dicastère, it. dicastero, gr. dikasterion, tribunal) Vezi definitia »