MIȘTÓ adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din țig. mišto. Vezi definitia »

HIETO-, -HIÉTĂ elem. „ploaie, precipitații”. (< fr. hyéto-, -hyète, cf. gr. hyetos) Vezi definitia »

SPICCÁTO adv. (muz.; la instrumentele cu coarde) sacadat, săltând arcușul după fiecare notă. (< it. spiccato) Vezi definitia »

INSECTO- elem. insecti-. Vezi definitia »

SCATO- elem. „excrement”. (< fr. scato-, cf. gr. skor, skatos) Vezi definitia »