VENTÚZĂ s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. păhărel special de sticlă ce se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul ce împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. (< fr. ventouse) Vezi definitia »

ELECTROANALÍZĂ s.f. Totalitatea metodelor electrochimice folosite în analiza chimică cantitativă. [Pron. -tro-a-. / < fr. électro-analyse]. Vezi definitia »

floacă, floacă s. f. 1. vulvă. 2. fir de păr (mai ales din barbă sau din zona pubiană). 3. bătrân ramolit, cu idei învechite. Vezi definitia »

CHÉTĂ, chete, s. f. Acțiunea de a strânge prin contribuție voluntară o sumă de bani pentru un anumit scop. V. colectă. – Din fr. quête. Vezi definitia »

KILOWÁTT-ÓRĂ s. m. unitate de măsură a energiei, egală cu energia produsă într-o oră de un generator cu puterea de un kilowatt. (< fr. kilowatt-heure) Vezi definitia »