CHESTÚRĂ s.f. 1. Demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. Organ polițienesc în regimul trecut, superior unui comisariat, care funcționa numai în orașele mari. ♦ Local unde era instalat acest organ. [< lat. quaestura, cf. fr. questure]. Vezi definitia »

sălătúță, sălătúțe, s.f. (reg.) V. sălăgea. Vezi definitia »

epolétă (epoléte), s. f. – Bandă de stofă pe umerii uniformelor cu însemnele gradului. – Var. epolet. Fr. épaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epoletŭ (Sanzewitsch 282; Bogaci). Vezi definitia »

RIZALÍZĂ s. f. resorbție fiziologică sau patologică a unei rădăcini dentare. (< fr. rhizalyse) Vezi definitia »

GALOPÁDĂ s. f. 1. cursă de galop. 2. (p. ext.) cursă rapidă. (< fr. galopade) Vezi definitia »