BREÁSLĂ (‹ sl.) s. f. 1. (În evul mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, care se supun unei discipline colective în scopul apărării și promovării intereselor lor economice și de altă natură. B. au apărut în Europa apuseană în sec. 9-10, iar pe teritoriul României mai tîrziu (în Transilvania în sec. 14, în Țara Românească și Moldova în sec. 16). 2. Nume dat organizațiilor profesionale, formate din muncitori și patroni, în timpul dictaturii regale (1938-1940). 3. Meserie. Vezi definitia »

mátcă (mắtci), s. f. – 1. Matrice, uter. – 2. Albia unui rîu. – 3. Regina albinelor. – 4. Stupul-mamă. – 5. Cotorul, partea care se păstrează la un chitanțier. – 6. Năvod, fundul plasei de pescuit. – Megl. matcă „regina albinelor”. Sl. (bg., ceh., rus.) matka, din sl. mati „mamă” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Berneker, II, 26; Conev 40). Cf. matiță. – Der. mătcuță, s. f. (Banat, prietenă intimă, soră spirituală), din slov. matka, prin intemediul mag. matka „iubită”; mătcălău, s. n. (Banat, sărbătoare folclorică în marțea de după Paști), din mag. mátkáló „căsătorie” (Drăganu, RF, II, 75); mătcuța, vb. refl. (Banat, a se înfrăți). Vezi definitia »

RADÚLĂ s. f. limbă aspră la unele moluște, servind la roaderea hranei. (< fr., lat. radula) Vezi definitia »

MOLÚRĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt întrebuințate în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. mălură. Vezi definitia »

ZĂBOVEÁLĂ s. f. Întârziere, tărăgăneală, zăbovire. (din zăbavă) Vezi definitia »