HIPOPATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază bolile și defectele calului. (< fr. hippopathologie) Vezi definitia »

DIAFANOMETRÍE s.f. Studiul transparenței corpurilor. [< fr. diaphanométrie]. Vezi definitia »

INVESTIGÁȚIE s. f. cercetare minuțioasă și sistematică făcută cu scopul de a descoperi ceva. (< fr. investigation, lat. investigatio) Vezi definitia »

păhuíe, păhuí, s.f. (reg.) 1. ramură de fag pusă la stâlpul porții de 23 aprilie. 2. căpiță mare de fân. 3. (la pl.) prăjinile lungi așezate pe vârful clăilor de fân sau peste coama șirelor de paie; martaci, panze, păuși, păuze. 4. persoană înaltă, slabă și neîndemânatică. Vezi definitia »

MACROMASTÍE s.f. (Med.) Dezvoltare excesivă a mamelelor. [Gen. -iei. / < fr. macromastie, cf. gr. makros – mare, mastos – mamelă]. Vezi definitia »