Definita cuvantului boncăluit
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu boncăluit
trohnít, -ă, trohníți, -te, adj. (reg.) răcit, cu guturai. Vezi definitia »
LECÍT s.n. v. lechitos. Vezi definitia »
LABRADORÍT s. n. rocă magmatică efuzivă, din microlite de labrador1. (< fr. labradorite) Vezi definitia »
TUFÍT s.n. (Geol.) Rocă sedimentară formată din material detritic și cenușă vulcanică. [< fr. tuffite, germ. Tuffit]. Vezi definitia »
împenít, -ă, adj. (reg.) fixat cu ajutorul unei pene. Vezi definitia »