Definita cuvantului boncăluit
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu boncăluit
ȚÂGÂLÍT adj. v. ȚÂGÂLI. [DLRM] Vezi definitia »
șorțit, -ă, adj. (reg.) care are o reputație proastă. Vezi definitia »
precestuít, precestuítă, adj. (reg.; despre oameni) 1. împărtășit (la biserică). 2. sfânt; cucernic; bun, cumsecade. Vezi definitia »
NIT2, niți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a luminației. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit. Vezi definitia »
ECLOGÍT s.n. Rocă metamorfică, cu structură granulară, compusă din piroxen alcalin verde și din granat2 roșu. (din fr. éclogite) Vezi definitia »