CEMBÁLO s.n. 1. (Ant.) Instrument muzical de percuție compus din două talere. 2. Instrument cu claviatură asemănător clavecinului; spinetă, cimbal (1). [Pl. -ouri. / < it. cembalo]. Vezi definitia »

ALEIXANDRE Y MERLO, Vicente (1898-1984), poet spaniol. Poeme suprarealiste („Incintă”, „Spade ca buzele”). Reia teme romantice din perspectiva liricii moderniste („Distrugerea sau iubirea”, „Singurătatea lumii”, „Istoria inimii”). Premiul Nobel (1977). Vezi definitia »

ANTIHALÓ s. n. peliculă de lac sau de gelatină colorată, care împiedică formarea efectului halo. (< fr. antihalo) Vezi definitia »

HALÓ³ s. n. 1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenței cristalelor de gheață. ◊ (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase. 2. iradiație luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat. 3. (fig.) aureolă, nimb. (< fr. halo, gr. halos) Vezi definitia »

acóló, adv. În acel loc. – Var. acoló, cólo, coló, (a)coloșa. Mr. ac(u)ló, istr. colo. < Lat. *eccum illōc (Philippide, Principii, 92; Pușcariu 15; Candrea-Dens., 12; REW 4270; DAR); cf. comel. kiló (Tagliavini, Arch. Rom., X, 127), v. fr. illuec, leonez. alló, allú. Vezi definitia »