GERMANÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie proprii limbii germane; cuvânt de origine germană pătruns într-o altă limbă și neintegrat de aceasta. 2. germanitate. (< fr. germanisme) Vezi definitia »

PALEOMAGNETÍSM s.n. Caracteristicile câmpului magnetic terestru din trecutul geologic. [< fr. paléomagnétisme]. Vezi definitia »

PANTEÍSM s.n. Concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea este identificată cu întreaga natură. [Pron. -te-ism. / < fr. panthéisme, cf. gr. pas – tot, theos – zeu]. Vezi definitia »

obiectivísm (-biec-) s. n. Vezi definitia »

ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică potrivit căreia se atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii însușiri și sentimente omenești. ♦ Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească. – Din fr. anthropomorphisme. Vezi definitia »