EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Livr.) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation. Vezi definitia »

HIPOCLORHIDRÍE s.f. Scădere a acidității sucului gastric. [Gen. -iei. / < fr. hypochlorhydrie]. Vezi definitia »

OMENTOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a epiplonului la peretele abdominal. (< fr. omentopexie) Vezi definitia »

ABIOTROFÍE s.f. Slăbire, încetare a funcțiilor unui țesut, ale unui organism sau organ. [Gen. -iei. / < fr. abiotrophie, cf. gr. a – fără, bios – viață, trophe – hrană]. Vezi definitia »

FARINGOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază faringele și bolile lui. [Gen. -iei. / < fr. pharyngologie, cf. gr. pharynx – faringe, logos – știință]. Vezi definitia »