POTÉCĂ, poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potícă s. f.] – Din bg. păteka. Vezi definitia »

AMFIPTÉRĂ s. f. (herald.) figură, un șarpe sau un dragon înaripat. (< fr. amphiptère) Vezi definitia »

prâscăvíță², prâscăvíțe, s.f. (reg.) instrument muzical de un a numit fel. Vezi definitia »

SUBERÍNĂ s.f. Substanță organică făcând parte din compoziția suberului. [< fr. subérine]. Vezi definitia »

TERMOVIZIÉRĂ s. f. instalație de încălzire aplicată mai ales pe parbrizul unui automobil pentru a împiedica aburirea geamurilor la frig. (< it. termovisiera) Vezi definitia »