SINÍE, sinii, s. f. 1. Tavă mare și rotundă de metal, întrebuințată mai ales pentru copt plăcinte și prăjituri. 2. (Pop.) Masă țărănească joasă, rotundă, cu trei picioare. – Din tc. sini, bg. sinija. Vezi definitia »

DINAMOLOGÍE s. f. știință, teorie a forțelor, considerate în abstract. (< fr. dynamologie) Vezi definitia »

MITIGÁȚIE s.f. (Rar) Moderare, îndulcire, îmblânzire. [Gen. -iei, var. mitigațiune s.f. / cf. fr. mitigation]. Vezi definitia »

SULFAMIDEMÍE s.f. Prezența de sulfamide în sânge. [Gen. -iei. / < fr. sulfamidémie]. Vezi definitia »

LÍNIE s.f. 1. Figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe. 2. Trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etc. 3. Descendență, filiație. 4. Sistem de fortificații. ◊ Navă de linie v. navă. ♦ Șirul luptătorilor într-o bătălie; șir de tranșee; direcția generală a pozițiilor trupelor. 5. Cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate. 6. Legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ♦ Legătură de telecomunicații între două puncte. 7. (La pl.) Trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil. ♦ Ținută. 8. (Fig.) Orientare; direcție. 9. (Poligr.) Rând într-o pagină. ♦ Placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile. 10. Riglă. 11. (Mar.) Ecuator. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie]. Vezi definitia »