dimineáță (-éțe), s. f. – Partea de început a zilei, cuprinsă între răsăritul soarelui și prînz. – Mr. dimineață, dumneață, megl. dimineațata, istr. demaręțę. Lat. mane (Pușcariu 1083), fie prin intermediul unei compuneri *de mane cu suf. -eață (Pascu, Suf., 29; Iordan, Dift., 56), fie de la un lat. *demanities sau *demanitia (Lambrior 100; Candrea-Dens., 1117; REW 2458; Tiktin; Candrea). Compunerea *de mane este atestată de it. domani, fr. demain, cat. dema. Rezultatul normal a fost demîneață (sec. XVI-XVII), care a suferit apoi o asimilație. Comp. disdedimineață (înv., dinz(i)dedimineață), adv. (din zori), se consideră ca fiind compus cu *de ipso, cf. ins, adins (Pușcariu 504; Tiktin; Candrea; Scriban). Totuși, Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 112 și REW 2458 au preferat mai apoi cu de zi de dimineață. Mai curînd este ultima urmă a unui cuvînt dispărut, dis, conservat în mr. dis „jumătate” (‹ lat. divisus, după Pascu, I, 76), cf. mr. tu disa di cale „la jumătatea drumului”. În acest caz, dis de dimineață ar însemna „la mijlocul dimineții”, cu semantismul alterat modern. Cf. disdenoapte (var. dins(ă)denoapte), care apare, ca dis(de)dimineață, în sec. XVII. Vezi definitia »

MICÓZĂ¹ s. f. boală la plante și animale provocată de anumite ciuperci parazite. (< fr. mycose, germ. Mikose) Vezi definitia »

CONFERÉNȚĂ s. f. v. conferință. Vezi definitia »

PIANÓLĂ s.f. Pian automat acționat de un mecanism condus de suluri cu benzi de hârtie, care reproduc înregistrarea interpretării muzicale a unui pianist. [Pron. pia-. / < germ. Pianola, cf. it. pianola]. Vezi definitia »

variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f. g.-d. art. variántei Vezi definitia »