APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare. Vezi definitia »

speriá (-ii, -át), vb. – A înspăimînta, a înfricoșa, a uimi, a fi surprins. – Var. spăria, pers. I, speriu, spariu, spai(u). Mr. aspar, aspăreare, megl. spar, spărui, spăreari. Origine incertă. Pare să fie vorba de un lat. expavēre (Tiktin; REW 3036, art. suprimat), dar der. este dificilă (se presupune un rezultat spaiu › spariu ca în habet › are, sau o disimilare expavēre › *exparēre, care pare inadmisibilă). Fazele intermediare propuse de Cihac, I, 44 (lat. *expavĭlāre) și de Candrea (lat. expavorare) par și mai puțin convingătoare. Mai probabil e vorba de o confuzie între mai multe cuvinte lat., ca expārēre ‹ pārēre „a părea”, sau experῑre „a experimenta”. Uz general (ALR, I, 90), dar cu numeroase var. locale. Der. sperietoare, s. f. (momîie; paiață, pocitanie); sperietură, s. f. (speriat, uimire); sperios, adj. (fricos; timid); speriuș, s. n. (spaimă, frică). Vezi definitia »

CONFERENȚIÁ vb. I. intr. A ține o conferință. [Pron. -ți-a, p.i. -iez, ger. -iind. / cf. fr. conférencier]. Vezi definitia »

GIÁRDIA s. f. (Zool.) Lamblie (Giardia intestinalis). [Pr.: giar-di-a] – Din lat. Giardia [intestinalis], numele științific al giardiei. Vezi definitia »

BAIA 1. Com. în jud. Suceava, pe rîul Moldova; 6.460 loc. (1991). Începînd din sec. 13, aici a existat orașul B. (Civitas Moldaviae), care a funcționat ca atare pînă în sec. 18 (ultima mențiune în 1741). Important centru economic și capitală a Moldovei în timpul lui Bogdan I. În dec. 1467, Ștefan cel Mare a învins aici pe Matei Corvin, regele Ungariei. Importante vestigii istorice: ruinele bisericii catolice (1410), Biserica Albă (sec. 15-17) și biserica lui Petru Rareș (1532). 2. Com. în jud. Tulcea; 5.016 loc. (1991). Expl. de gresii și conglomerate. Stație de c. f. Vezi definitia »