RABOTÁ, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter. Vezi definitia »

sta, stau v. i. (d. femei) a consimți să aibă raport sexual cu un bărbat. Vezi definitia »

ísta (reg.) pr. m., adj. pr. m. (postpus: omul ista), g.-d. ístuia; pl. íștia (-tia), g.-d. ístora; f. iásta, g.-d. ísteia / iésteia; pl. ístea / iéstea, g.-d. pl. m. și f. ístora / iéstora Vezi definitia »

RAPORTÁ vb. I. tr. 1. a relata unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. 2. a stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. 3. (mat.) a găsi valoarea pe care o are o mărime, când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter) Vezi definitia »

AVÉSTA, colecția cărților sacre ale zoroastrismului. Elaborată începînd din prima jumătate a milen. 1 î. Hr. și definitivată sub dinastia Sasanizilor (sec. 3-7 d. Hr.). Cunoscută și sub denumirea improprie Zend-Avesta. Vezi definitia »