ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. Tranz. 1. A face să piardă din umezeală., a usca puțin; a zbici. [Vântul] năvălea furtunos pe câte o uliță, încrețind apa lăculețelor, zvântând noroaiele și vechile cărări. MIHALE, O. 267. O prăjină...pe care se scot în zilele senine și cu soare albiturile și șorțurile la zvântat. PAMFILE, I.C. 441. La mal d-am ieșit, Din nări c-am suflat, Toate le-am zvântat, Nimic n-am stricat. TEODORESCU, P. P. 56. ◊ Refl. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul. TOPÂRCEANU, B. 4. (În contexte figurate) Drumul nostru tot nu s-a zvântat De sângele ce-a curs prin ani de moarte. DRAGOMIR, P. 57. ♦ A șterge un obiect umed, pentru a-l usca. Las'să plouă!...Tu, iubite, Numai tu să-mi vii acasă, Ți-oi zvânta obrajii umezi Cu năframă de mătasă. IOSIF, T. 244. Ș-atunci ea, când el glumește, Joacă pumnii și-l stropește Pe obraz, dar drăgălașă Tot ea-l zvântă-n loc de cârpă, Mâneca de la cămașă. COȘBUC, P. I. 97. ♦ A face să sece (o sursă de umezeală). Puțin stă așa, și odată-i fulgeră prin minte un gând care-i zvântă izvorul lacrimilor. CARAGIALE, s. 10. ♦ Fig. A secătui, a slei, a epuiza. Bântuirile cumplite ale turcilor...ce zvântau țara pe-ntrecutele. VLAHUȚĂ, la CADE. ◊ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Bea de zvântă. – Oameni răi, băiatule. Cum nu ești cu ochii pe ei, fură de zvântă. SADOVEANU, M. C. 29. Am cunoscut pe crudul Corița, care bătea pe verii mei de-i zvânta. GHICA, S. 258. 2. (Folosit și absolut) A distruge, a prăpădi, a nimici. Puind mâna pe însuși armele turcilor, deteră în păgâni de-i zvântară. ISPIRESCU, M. V. 31. Făt-Frumos lovea cu pala de zvânta, în toate părțile. id. L. 156. ◊ Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. (Eliptic) Vă zvânt! Vă sparg capetele...Nici unul nu mai prind, dacă mă reped în voi. PREDA, Î. 10. 3. (Neobișnuit) A ridica, a zvârli în sus. Guvernul să îndeasă...ca să apese mai greu și, prin presiunea sa, să zvânte în sus pe popor. ODOBESCU, S. III 336. – Prez. ind. și: zvântez (ALECSANDRI, O. 176). Vezi definitia »

SCULPTÁ vb. I. tr. A reproduce plastic în relief o figură, o imagine artistică etc., cioplind un material dur sau modelând o substanță plastică. [< fr. sculpter, cf. it. scolpire, lat. sculpere]. Vezi definitia »

SUSCITÁ, suscít, vb. I. Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănțui. – Din fr. susciter, lat. suscitare. Vezi definitia »

BOGOTÁ (SANTA FÉ DE BOGOTÁ), cap. Columbiei situată în partea centrală a țării, la 2.660 m alt.; 5,71 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicații pe autostrada pan-americană. Aeroport internațional (El Dorado). Pr. centru comercial, financiar, politic și cultural al țării. Fabrici textile, alim., de încălț., producătoare de ciment. Anvelope, îngrășăminte chimice, montaj automobile. Universitate (1536). Colegiul național San Bartolomé (1604). Academie de științe. Monumente: bisericile La Conceptión (sec. 16) și San Francisco (sec. 16-17). Muzee. Întemeiat în 1538 de conchistadorii spanioli sub conducerea lui G. Jiménez de Quesada. Din 1819, cap. Rep. Federative Marea Columbie, iar din 1830 cap. a Noii Granada (care a luat, în 1886, numele de Columbia). Vezi definitia »

REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter. Vezi definitia »