DERIVÁȚIE, derivații, s. f. 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [Var.: (înv.) derivațiúne s. f.] – Din fr. dérivation, lat. derivatio, -onis. Vezi definitia »

LOHIOMETRÍE s.f. (Med.) Tulburare caracterizată prin absența lohiilor. [< fr. lochiométrie, cf. gr. locheo – a naște, metra – uter]. Vezi definitia »

POTENȚIOMETRÍE s. f. Electrometrie. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. potentiométrie. Vezi definitia »

BALNEOTERAPÍE s. f. Tratarea bolilor prin întrebuințarea metodică a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéothérapie. Vezi definitia »

odovánie, odovánii, s.f. (reg.) 1. a opta zi (sau săptămâna următoare) după o sărbătoare. 2. nimicire, prăpăd, pieire. Vezi definitia »