absínt s. n. 1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium) Vezi definitia »

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvént, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant. Vezi definitia »

AUTOPORTÁNT, -Ă, autoportanți, -te, adj. (Tehn.) Capabil să preia singur anumite sarcini, fără elemente structurale ajutătoare. – Din fr. autoportant. Vezi definitia »

LUXURIÁNT, -Ă adj. (Despre vegetație) Abundent, bogat. [Pron. -ri-ant. / < fr. luxuriant, lat. luxurians]. Vezi definitia »

ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. ◊ Asistent (universitar) = grad în învățământul superior, mai mare decât preparatorul și inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Fr. assistant (lat. lit. assistens, -ntis). Vezi definitia »