IDEALÍSM s.n. 1. Orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, ideea drept factor primordial, iar materia, natura, existența ca factor secund. 2. (Rar) Urmărire dezinteresată a unui ideal. [Pron. -de-a-. / < fr. idéalisme]. Vezi definitia »

PROGNATÍSM s. n. Conformație a feței omului care constă în proeminența anterioară (în formă de bot) a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale acestora. – Din fr. prognathisme. Vezi definitia »

REFORMÍSM s.n. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. ♦ Curent politic care neagă necesitatea revoluției și preconizează înlocuirea luptei revoluționare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orânduirii capitaliste. [Cf. fr. réformisme]. Vezi definitia »

HIPERGONADÍSM s. n. hipergenitalism (2). ♦ ~ masculin = hiperorhidie. (< engl. hypergonadism) Vezi definitia »

RUSÍSM s.n. Termen, expresie sau construcție specifică limbii ruse, împrumutată fără a fi necesar de o altă limbă. [Et. incertă]. Vezi definitia »