RONDÉLĂ, rondele, s. f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori fețele profilate, cu întrebuințări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subțire, care acoperă alicele într-un cartuș de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecționarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâți etc. [Var.: rondeá s. f.] – Din fr. rondelle. Vezi definitia »

MILÍMĂ s. f. Monedă divizionară în Tunisia (a mia parte dintr-un dinar). (din tunis. millime < arab. mallim < fr. millième = miime < v. fr. milisme < lat. mīllēsimus = miime < mīlle = mie) [MW, AHDEL] Vezi definitia »

fâlfoteálă s.f. (reg.) alergare. Vezi definitia »

IENÚPERĂ, ienupere, s. f. Fructul ienupărului (folosit în industria farmaceutică și la prepararea unor băuturi spirtoase). [Var.: (reg.) iníperă, -e s. f.] – Din ienupăr. Vezi definitia »

scăfílă, scăfíle, s.f. (reg.) cutie craniană, craniu. Vezi definitia »