PSIHOFIZIOLOGÍE s. f. Parte a psihologiei care se ocupă cu studierea proceselor psihologice în raport cu procesele fiziologice din organism, în special cu cele din sistemul nervos central. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologie. Vezi definitia »

POLIOPÍE s.f. (Med.) Percepție multiplicată a unui obiect; vedere multiplă. [Pron. -li-o-, gen. -iei. / < fr. polyopie, cf. gr. polys – numeros, ops – vedere]. Vezi definitia »

OTALGÍE s. f. durere de urechi; otodinie. (< fr. otalgie) Vezi definitia »

-ORHIDÍE elem. orhi(o)-. Vezi definitia »

MAGNETIZÁȚIE, magnetizații, s. f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din fr. magnétisation. Vezi definitia »