BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată = demult. 2. Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Din bun² + suf. -ică. Vezi definitia »

pușleáșcă s.f. (reg.; în sintagma) pușleașcă rea = vin de proastă calitate. Vezi definitia »

teșcoávă, teșcoáve, s.f. (reg.) 1. burduf mic. 2. bășică uscată; teșcău. 3. persoană, lucru vizat. Vezi definitia »

BĂLBÍȘĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina înaltă de 30-120 cm, acoperită de peri aspri și cu flori roșii, mai rar albe (Stachys silvatica). Vezi definitia »

portomonétă, portomonéte, s.f. (înv.) portmoneu. Vezi definitia »