ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. – Fr. allocation. Vezi definitia »

FOTOTIPÍE (2), fototipii, s. f. 1. Procedeu prin care se execută reproduceri, apropiate ca aspect de fotografie, cu ajutorul unui clișeu format dintr-un strat subțire de gelatină bicromatică, așezat pe o placă de cupru. 2. Reproducere obținută prin acest procedeu. – Din fr. phototypie. Vezi definitia »

DOXOLOGÍE, doxologii, s. f. Cântare liturgică închinată sfintei Treimi. – Din ngr. doxologhía. Vezi definitia »

OCULÁȚIE s.f. Sistem de altoire printr-un mugur scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce apoi sub coaja portaltoiului. [Gen. -iei. / cf. fr. oculation, germ. Okulation]. Vezi definitia »

HIPERPIREXÍE s.f. (Med.) Hipertermie exagerată. [Gen. -iei. / < fr. hyperpyrexie, cf. gr. hyper – peste, pyrexis – febră]. Vezi definitia »