cămín (căminuri), s. n. – 1. Sobă joasă, cu vatra larg deschisă. – 2. Casa părintească. – 3. Așezămînt unde se locuiește (în special pentru studenți). – Mr. cîmińă. Ngr. ϰάμινος, ϰαμίνη, poate prin intermediul sl. kamina, cf. bg., rus. kamin. În rom. se consideră în general ca provenind dim sl. Cuvîntul gr. a trecut în lat. caminus, de unde prov. camin, fr. cheminée (› sp. chimenea), it. cammino. Cuvîntul rom. poate proveni la fel de bine din sl., ca și din lat. sau din gr. După Pascu, I, 65, forma mr. vine din lat. – Der. cămineț (var. chimineț), s. n. (ieșitură sau margine între sobă și perete, care servește drept raft și de element izolator). Vezi definitia »

mărín s. n. – Balonare, meteorism la oameni și la animale, atribuit de credința populară faptului de a fi uitat de sărbătoarea de Sf. Marina (17 iulie). De la Marina. – Der. marini, vb. refl. (Bucov., a suferi de dureri de burtă). Vezi definitia »

GARLÍN s. n. parâmă groasă servind la amarajul navelor. (după it. gherlina, fr. garelin) Vezi definitia »

VERGÍN, -Ă adj. v. virgin. Vezi definitia »

CONSANGVÍN, -Ă adj., s.m. și f. Rudă din partea tatălui; (p. ext.) rudă, rubedenie. [Var. consanguin, -ă adj., s.m.f. / cf. lat. consanguineus, fr. consanguin]. Vezi definitia »