SENÁT, senate, s. n. 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaților, constituie corpurile legiuitoare în unele țări. 3. (Și în sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei instituții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector. 4. Loc în care se adună senatorii. – Din fr. sénat, lat. senatus. Vezi definitia »

nobilát, -ă, adj. (înv.) căruia i s-a acordat un titlu nobiliar; înnobilat. Vezi definitia »

UNIFOLIÁT, -Ă adj. Cu o singură frunză. [Pron. -li-at. / cf. fr. unifolié]. Vezi definitia »

UNILABIÁT, -Ă, unilabiați, -te, adj. Care are o singură buză. [Pr.: -bi-at] – Din fr. unilabié. Vezi definitia »

periplocát, s.n. (înv.) țesătură cu desen neobișnuit. Vezi definitia »