sud s. m. – Departament, provincie. Sb. sud (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., termen administrativ. Vezi definitia »

PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Franțuzism) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude. Vezi definitia »

ud (-dă), adj. – 1. Înmuiat. – 2. Umed. – 3. (S. n.) Urină. – Mr., megl., istr. ud. Lat. ūdus (Pușcariu 1785; REW 9030), cf. vegl. yoit. – Der. uda, vb. (a muia, a umezi; a iriga, a trece un rîu printr-o regiune determinată; a urina; fam., a însoți o mîncare cu băutură); udat, s. n. (umezit; acțiunea de a urina); udătură, s. f. (muiere, umezire; înv., secreție, umoare; ciorbă, supă, aliment lichid; mîncare în general; băutură, vin; rouă); udeală, s. f. (umezeală, rouă; fam., băutură). Uda (mr., megl., istr. ud), trebuie să ajungă la lat. udāre (Pușcariu 1786; REW 9029). Vezi definitia »

SUD², suduri, s. n. (Înv.) Judecată. – Sb. sud. Vezi definitia »

ZBREHÚD, -Ă adj. v. zbrehui. Vezi definitia »