AUROLÁC, -Ă, aurolaci, -ce s. m. și f. (Arg.) Drogat cu aurolac. ◊ Copil sau tânăr fără adăpost, care trăiește prin canale, prin gări sau prin stațiile metroului bucureștean. – Din aurolac s. n. (produs industrial extrem de toxic, inhalat ca drog). Vezi definitia »

ATÁC, atacuri, s. n. 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunță începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintași a unei echipe de fotbal, hambal etc. 4. Acțiune violentă și susținută (prin manifestații, prin scris etc.) împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătorești care nu satisface una dintre părți. 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoză pulmonară. 6. (Fon.) Mișcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunțării unei vocale. – Din fr. attaque. Vezi definitia »

iamurlác (-curi), s. n. – Pieptar țărănesc. – Var. imurlac. Tc. yamurluk (Lokotsch 924; Tiktin). După Scriban, ar fi cuvînt identic cu iarmurcă, s. f. (bonetă tipică a evreilor din Mold.), cuvînt rar (Cezar Petrescu îl folosește), care pare a fi fost influențat de iarmaroc. Vezi definitia »

ilác, -ă, iláci, -ce, adj. (reg.; despre vite) cu coarne scurte; (despre coarne) scurte și crescute în lături. Vezi definitia »

coidác, coidáce, s.n. (reg.) băț scurt de care e legată undița sau care fixează vârșa; potigaci, pelie. Vezi definitia »