diplomă, diplome. s. f. (intl.) sentință de condamnare. Vezi definitia »

SUSCEPTÁNȚĂ s. f. raportul dintre reactanța și pătratul impedanței unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. susceptance) Vezi definitia »

IPOTENÚZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse) Vezi definitia »

PARENCHIMATÓZĂ s. f. degenerescență granulo-grăsoasă de origine infecțioasă care cuprinde simultan mai multe viscere. (< fr. parenchymatose) Vezi definitia »

VEZÍCĂ s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid; bășică. 2. (Biol.) Vezică înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. [< lat. vesica, cf. fr. vessie]. Vezi definitia »