COIF, coifuri, s. n. Acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei. ♦ Caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc. – Lat. cofea. Vezi definitia »

CALÍF s.m. Titlu purtat de suveranii musulmani, succesori ai lui Mahomed. [Cf. fr. calife, it. califfo < ar. khalifa – vicar]. Vezi definitia »

zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe Vezi definitia »

SCHIF s.n. 1. Ambarcație cu vele, rame sau motor de dimensiuni mici, cu fundul plat și pescaj redus, cu proră ascuțită și pupa dreaptă, folosit pentru pescuit sau pentru sport, la cursele de viteză și de agrement. 2. Sport practicat cu astfel de ambarcații. [< fr., engl. skiff]. Vezi definitia »

cóif (cóifuri), s. n. – Cască, coif. Lat. tîrzie cofea (Diez, I, 148; Diez, Gramm., I, 172; Pușcariu 393; REW 2024; DAR), probabil în legătură cu cofă; cf. it. (s)cuffia, fr. coiffe, prov. coifa, sp. (es)cofia, port. coifa. Cf. și scufie. Unii cercetători pun la îndoială această der. și consideră cuvîntul ca neol. (Cihac, II, 697; lipsește în Candrea-Dens.). Apare din sec. XVI. – Der. încoifa, vb. (a pune coif). Vezi definitia »