chíu interj. – 1. Exprimă bucuria și entuziasmul; ovație. – 2. Exprimă durerea: vai! – 3. (S. n.) Durere, chin, suferință. Creație spontană. – Der. chiui, vb. (a striga; a răcni; a chema în gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitură); chiot, s. n. (strigăt, țipăt), der. de la vb. cu suf. -ot, ca sgomot, chicot (după DAR der. direct de la interj.); chioti (var. chihoti), v.b. (a striga, a țipa; a cînta foarte tare); chiuială, s. f. (strigăt); chiuit, s. n. (strigăt); chiuitură, s. f. (strigăt; compoziție cu caracter de epigramă care se recită de obicei în timpul jocului popular); chiuitor, adj. (care chiuie). Nu se vede legătura pe care încearcă să o stabilească Pascu, Lat., 257, între aceste cuvinte și lat. pῑpῑre. Vezi definitia »

SÉDIU s. n. 1. loc, clădire unde își desfășoară activitatea o instituție, o organizație etc. 2. (fig.) centru, focar. (< it. sedio, lat. sedium) Vezi definitia »

suprarbitríu s.n. (înv.) superarbitrare. Vezi definitia »

TABLÍNIU s.n. Mică sală în casele romane, situată între atrium și peristil. [Pron. -niu. / < lat. tablinium]. Vezi definitia »

NIÓBIU s. n. metal rar, dur și maleabil, alb-cenușiu, lucios, foarte rezistent; columbiu. (< fr. niobium) Vezi definitia »