POCITÁNIE, pocitanii, s. f. Ființă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluțenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudățenie. – Pocit + suf. -anie. Vezi definitia »

ALCALINOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a sărurilor alcaline. (< fr. alcalinothérapie) Vezi definitia »

TEMATOLOGÍE s. f. 1. orientare în critica literară axată pe analiza temelor unei opere. 2. ramură a literaturii comparate având ca obiect studiul temelor, al istoriei și al circulației lor în literaturile popoarelor. (< fr. thématologie) Vezi definitia »

TRANSCRÍE vb. III. tr. 1. A face o copie scrisă, a copia. ♦ A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce astfel încât să poată fi cântată de un alt instrument sau de o altă voce. 2. A copia un act într-un registru public special. [P.i. -scriu, 4 -scriem, 5 -scrieți, ger. -scriind. / cf. fr. transcrire, lat. transcribere, după scrie]. Vezi definitia »

OFIDIOFOBÍE s. f. ofiofobie. (< engl. ophidiophobia) Vezi definitia »