óu (óuă), s. n. – 1. Celulă care conține germenul unei ființe din aceeași speță. – 2. Nod, maleolă. – 3. (Arg.) Testicul. – Mr. ou, megl. uou, istr. owu. Lat. ovum (Pușcariu 1232; Candrea-Dens., 1294; REW 6128), cf. vegl. yuv, it. ouvo, logud., cat. ou, prov. uou, fr. oeuf, sp. huevo, port. ovo. Pentru sensul al doilea, cf. ALR, I, 59. – Der. oua, vb. (a face ouă), mr. oauă, uare, probabil direct dintr-un lat. *ovare (Pușcariu 1233; Graur, BL, V, 107); ouat, s. n. (acțiunea de a oua); ouătoare, adj. f. (care produce ouă). Cf. oară. – Der. neol. (din fr.) oval, adj.; ovar, s. n.; ovul, s. n. Vezi definitia »

ȘODÓU s. n. băutură caldă din lapte, ou, zahăr, făină și zeamă de portocale sau de lămâie. (< fr. chaudeau) Vezi definitia »

CARÓU, carouri, s. n. (De obicei la pl.) Pătrățel imprimat pe (sau țesut în) unele stofe, format din dungi de altă culoare decât fondul. – Din fr. carreau. Vezi definitia »

STILÓU s.n. Toc de scris cu un rezervor propriu de cerneală. [< fr. stylo < stylographe]. Vezi definitia »

cimóu, cimóuri, s.n. (reg.) 1. legătură, păpușă. 2. mulțime de oameni, gloată. Vezi definitia »