TÁCTICĂ s.f. 1. Parte a artei militare care se ocupă cu organizarea și conducerea acțiunilor de luptă ale trupelor. 2. Știința de a determina mijloacele și formele de acțiune, într-o perioadă relativ scurtă, pentru realizarea obiectivelor unei mișcări sociale, a unui partid politic etc., în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă. 3. Mijloacele folosite de cineva pentru a face să izbutească o întreprindere, o acțiune etc. [Gen. -cii. / < fr. tactique, cf. gr. taktike – arta de a orândui]. Vezi definitia »

învârtoșitúră s.f. (înv.) învârtoșare, solidificare. Vezi definitia »

AGENTÚRĂ, agenturi, s. f. 1. Casă de afaceri, în țările capitaliste, condusă de un agent (1); totalitatea afacerilor efectuate de o astfel de casă; agenție. 2. Grupare aflată în slujba intereselor unui stat străin sau a unor cercuri financiare ori politice străine, care întreprinde acțiuni de spionaj și urmărește subordonarea economico-politică a statului în care acționează. – Din germ. Agentur. Vezi definitia »

SÉPTIMĂ², septime, s. f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. – Din fr. septime. Vezi definitia »

ACIDOCETÓZĂ s. f. boală în care sunt asociate acetonemia și acidoza. (< fr. acido-cétose) Vezi definitia »